Diferențele dintre cablurile XLPE și cablurile PVC

Presa de tehnologie

Diferențele dintre cablurile XLPE și cablurile PVC

În ceea ce privește temperaturile de funcționare admise pe termen lung pentru miezurile cablurilor, izolația din cauciuc este de obicei evaluată la 65°C, izolația cu clorură de polivinil (PVC) la 70°C și izolația din polietilenă reticulata (XLPE) la 90°C. Pentru scurtcircuite (cu o durată maximă care nu depășește 5 secunde), cea mai mare temperatură admisă a conductorului este de 160°C pentru izolația PVC și 250°C pentru izolația XLPE.

underground-xlpe-cabluri-de-alimentare-600x396

I. Diferențele dintre Cablurile XLPE și Cablurile PVC

1. Cablurile reticulate de joasă tensiune (XLPE), de la introducerea lor la mijlocul anilor 1990, au cunoscut o dezvoltare rapidă, acum reprezentând jumătate din piață împreună cu cablurile din clorură de polivinil (PVC). În comparație cu cablurile din PVC, cablurile XLPE prezintă o capacitate mai mare de purtare a curentului, capacități mai puternice de suprasarcină și durate de viață mai lungi (durata de viață termică a cablului PVC este în general de 20 de ani în condiții favorabile, în timp ce durata de viață a cablului XLPE este de obicei de 40 de ani). La ardere, PVC-ul eliberează fum negru copios și gaze toxice, în timp ce arderea XLPE nu produce gaze halogen toxice. Superioritatea cablurilor reticulate este din ce în ce mai recunoscută de sectoarele de proiectare și aplicații.

2. Cablurile obișnuite din PVC (izolație și manta) ard rapid cu ardere susținută rapidă, exacerbând incendiile. Ele își pierd capacitatea de alimentare în 1 până la 2 minute. Arderea PVC eliberează fum negru gros, ceea ce duce la dificultăți de respirație și provocări de evacuare. Mai critic, arderea PVC-ului eliberează gaze toxice și corozive precum clorura de hidrogen (HCl) și dioxinele, care sunt principalele cauze ale deceselor în incendii (reprezentând 80% din decesele cauzate de incendii). Aceste gaze se corodează pe echipamentele electrice, compromițând grav performanța izolației și conducând la pericole secundare greu de atenuat.

II. Cabluri ignifuge

1. Cablurile ignifuge ar trebui să prezinte caracteristici ignifuge și sunt clasificate în trei niveluri de ignifugare A, B și C conform IEC 60332-3-24 „Testări ale cablurilor electrice în condiții de incendiu”. Clasa A oferă cea mai mare performanță ignifugă.

Testele comparative de ardere pe fire ignifuge și non-ignifuge au fost efectuate de Institutul de Cercetare pentru Standarde și Tehnologie din SUA. Următoarele rezultate evidențiază importanța utilizării cablurilor ignifuge:

o. Firele ignifuge oferă de peste 15 ori mai mult timp de evacuare în comparație cu firele care nu sunt ignifuge.
b. Firele ignifuge ard doar jumătate din cantitatea de material decât firele care nu sunt ignifuge.
c. Firele ignifuge prezintă o rată de eliberare a căldurii de numai un sfert din cea a firelor care nu sunt ignifuge.
d. Emisiile de gaze toxice provenite de la ardere reprezintă doar o treime din cele ale produselor care nu sunt ignifuge.
e. Performanța de generare a fumului nu arată nicio diferență semnificativă între produsele ignifuge și cele care nu sunt ignifuge.

2. Cabluri fără halogeni, cu emisii reduse de fum
Cablurile fără halogen și cu emisii reduse de fum ar trebui să aibă calități fără halogeni, cu emisii reduse de fum și ignifuge, cu următoarele specificații:
IEC 60754 (test fără halogen) IEC 61034 (test fără fum)
Conductivitate ponderată cu PH Transmisie minimă a luminii
PH≥4,3 r≤10us/mm T≥60%

3. Cabluri rezistente la foc

o. Indicatorii de testare a arderii cablurilor rezistente la foc (temperatura și timpul de incendiu) conform standardului IEC 331-1970 sunt de 750°C timp de 3 ore. Conform celui mai recent proiect IEC 60331 de la votul recent IEC, temperatura focului variază de la 750°C la 800°C timp de 3 ore.

b. Fire și cabluri rezistente la foc pot fi clasificate în cabluri rezistente la foc ignifuge și cabluri rezistente la foc neignifuge pe baza diferențelor dintre materialele nemetalice. Cablurile domestice rezistente la foc folosesc în principal conductori acoperiți cu mica și izolație extrudată ignifugă ca structură principală, majoritatea fiind produse din clasa B. Cei care îndeplinesc standardele de clasă A folosesc în mod obișnuit benzi speciale de mica sintetică și izolație minerală (miez de cupru, manșon de cupru, izolație cu oxid de magneziu, cunoscută și sub numele de MI) cabluri rezistente la foc.

Cablurile rezistente la foc cu izolație minerală sunt incombustibile, nu produc fum, sunt rezistente la coroziune, non-toxice, rezistente la impact și rezistă la pulverizarea apei. Sunt cunoscute ca cabluri ignifuge, demonstrând cea mai remarcabilă performanță de ignifugare dintre soiurile de cabluri rezistente la foc. Cu toate acestea, procesul lor de fabricație este complex, costul lor este mai mare, lungimea lor de producție este limitată, raza lor de îndoire este mare, izolația lor este susceptibilă la umiditate și, în prezent, pot fi furnizate numai produse cu un singur miez de 25 mm2 și mai mult. Sunt necesare terminale dedicate permanente și conectori intermediari, ceea ce face instalarea și construcția mai complicate.


Ora postării: 07-sept-2023